Niciodată nu se întoarce
De unde a plecat.
Întotdeauna răscoleşte orice răsuflare
Topită lent în neuitare.
El merge înainte,
Iar eu pot doar să-i calc umbra.
De ce nu vrei
Să mă aştepţi?
De ce mă laşi să alerg singură,
Oarbă şi visătoare?
Hai spune-mi tu, timpule,
Când o să mă auzi
Gâfâind în neştire?
Acum încerc să mă regăsesc pe mine însămi,
Să percep iluziile fiinţei,
Să înţeleg de ce
Nu mă lasă să ma întorc.
Să văd ce a fost, ce este şi ce va fi.
Ce-a rămas schiţat
În sufletul meu
Ca o ploaie de toamnă
Rece şi dureroasă.
