Ii place cand o strange de mana, cand o mangaie si o alinta. Ii place fiecare soapta pe care el o adanceste in inima ei.
Mirosul de ploaie intotdeauna ii scutura realitatea. O face sa calatoreasca pana la el cu gandul, pe aripile dragostei , dincolo de orice vant care suiera cuminte in sufletul ei.
Ii place cand o inveleste in vorbele lui catifelate, cand ii loveste tampla de sclipiri dragastoase, plutind impreuna printre nori, printre stele, printre vise si momente scurse, momente pe care timpul intotdeauna le contopeste, ca si cum ar fi un singur cantec, o singura poveste.
Ii place cand ii arata cum apune soarele care isi arunca flacarile pastelate pe cer de parca ar fi ultima lui intalnire cu pamantul, ii place cand ii explica cum luna isi gaseste intotdeauna locul printre stele, la fel cum o fac si ei cand isi simt stransoarea imbratisarilor lor prelungi.
Ii place cand ii fredoneaza fericirea, cand ii fluiera iubirea si cand ii parfumeaza constiinta cu un sarut care ascunde orice lacrima care sta sa cada, care vrea sa se desprinda de obrazul ei si sa ude pamantul cu sentimente necunoscute.
Ei ii place totul la el. Ii place sufletul lui nesfarsit, ii place iubirea lui eterna. Ii place vesnicia lor si nemurirea momentelor lor scurse.
