Cuvant cheie care defineste atat de bine...prospetime. Pasesc pe iarba despletita si imi astern gandurile pe foaie. Stau in coltisorul meu, privind de sub umbra racoroasa a copacilor lumea care se incarca parca de la razele jucause ale soarelui.
Dar ea... e atat de frumoasa. Aceasta fata cu parul auriu, mangaiat de genele soarelui si ochii ei albastri par oceane infinite. Sunt atat de adanci si misteriosi. Fata ei atat de luminoasa, se scalda in lumina. Finetea si blandetea ei se contopesc impreuna cu imaginea ireala care o inconjoara si formeaza simfonia perfecta a verii. Cand mainile ei fragile ating iarba de un verde stralucitor, idealurile naturii se imbina si se reflecta asupra chipului ei curat. Zambetul ei rasuna pana in sufletul meu si vocea ei de privighetoare...rasufla printre particulele de lumina care sa rasfrang pe pamant. Farmecul ei ademenitor...
Ma uit in sus si vad o mare albastra de vise si idealuri. Limita pe care speram sa o intrec de-a lungul vietii...Si simt aroma unei zile de vara, ca si cum e tot ce mi-a mai ramas. Vad armonia care ma strange in brate de draga ce-i sunt. Simt falfairea plapanda a unui mic fluturas stingher. Totul se desfasoara atat de linistit, mi se contureaza zambetul vietii pe fata. Veselia pe care o sarut cu ochii, incantatoare... Privesc eleganta cu care aceste mici inaripate brazdeaza finetea unui nor spumos, eleganta cu care leagana finetea unui suflet de om. Si vocea lor lina si cuminte imi intra in sange ca un ritm cu care m-am nascut deja.
Simt vibratiile unui susur inocent de apa care canta in spatele meu. Umbra copacilor cu care ma acopar si ma alint, amplifica emotia cristalina.
Un vant cald imi impleteste parul. Ma saruta si-mi sopteste...secrete. E atata vara-n aer...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu